Hitchcock frate...

Inchipuie-ti ca este noapte, ca ai un drum urgent de facut pana la magazinul din colt, pana in parcare sau cine stie pe unde. Incui usa, aprinzi lumina pe scara cobori treptele, deschizi usa scarii si te trezesti afara. Tragi aerul noptii in piept si dintr-o data realizezi ca esti pe cont propriu si ca nimeni nu mai poate sa te ajute.Trebuie sa te descurci singur, trebuie sa iti gasesti drumul singur, sa fi gata sa "reconfigurezi traseul" ori de cate ori este nevoie. Cauti calm din fata scarii stalpii de iluminat stradal care functioneaza. Ii vezi... Te bucuri... Ei sunt prietenii tai de nadeajde, sti ca atat timp cat esti in preajma lor ai sanse de supravietuire. Te incurajezi si indesandu-ti mainile in buzunare pornesti la drum. Pe timp de pace... pardon pe timp de zi faci maxim doua minute dar acum este noapte, EI te vad, te adulmeca, iti simt orice miscare. Ai impresia ca zeci de ochi mici si sticlosi te urmaresc din obscuritate astepatand un singur pas gresit, o singura greseala.

Putin cate putin te cuprinde teama, palmele iti transpira, respiratia iti este sacadata, inima iti bubuie in piept iar intregul corp iti este cuprins de fiorul de gheata al adrenalinei. Trebuie sa te stapanesti si sa nu faci vreo prostie. Mai ai putin. Ai ajuns, rezolvi problema dupa care... ei bine dupa care incepe chinul drumului de intoarcere.

Cat o fi trecut? Un minut? O ora? Pasesti cu greutate cautandu-ti drum prin baltile pline de noroi si apa puturoasa. Stai in lumina. Tot timpul in lumina.

Deodata ii auzi. Sunt EI, creaturile noptii. Nu-ti mai pasa nici de noroi nici de apa jegoasa si rece care te uda pana la piele prin pantofii sport de firma care intre timp au capatat o culoare pe care nu poti si nici nu vrei sa o definesti. Iutesti pasul. Ai experienta si sti prea bine cand se trece de limita dintre pas grabit si fuga. Orice, numai sa nu fugi pentru ca nu ai nici o sansa. EI te prind intotdeauna, pentru EI distractia este mai mare atunci cand tu fugi disperat.

Sunt la cativa metrii in spatele tau. Te intorci prudent si iti evaluezi sansele. Te-au flancat iar acum incearca o manevra de incercuire privindu-te atent cu ochi mici si perversi.

Ii privesti. Pe multi dintre EI ii sti din bataliile anterioare pe altii insa este prima data cand ii vezi. De ei iti este frica . Incepi sa le vorbesti incet, timid, cu voce tremuranda asemeni unor copii pe care incerci sa ii convingi cu vorba buna ca nu este bine ceea ce fac.

Incet, incet cercul se strange pastrandu-te pe tine in mod invariabil in centru. Iti treci prin filtrul gandirii fiecare gest pe care ar trebui sa-l faci eliminad cu viteza si precizia unui computer variantele gresite. Iti trebuie o diversiune, ceva care sa le atraga atentia, pentru ca tu sa strabati ultimii metrii pana la scara blocului in care locuiesti intr-o retragere tactica definita prin fuga.

Undeva in deparatre se aude huruitul vesel al unui motor. Asta e ! O rupi la fuga englezeste facand salturi mari peste obstacolele intalnite in cale. Ai ajuns!!!!

Trantesti cu putere usa scarii in urma ta aruncand un tsunami de sudalme peste un dig de gesturi obsecene indreptat in directia LOR.

Ei bat in retragere gandindu-se probabil la o noua strategie....